Cuba libre

M-am intors din Cuba de o saptamina. O intoarcere de-a dreptul dramatica, a 2-a in top dupa intoarcerea la Turda in urma unei luni petrecute in Franta.
Cuba nu are cum sa nu-ti intre la suflet: peisajul, clima, ritmurile de salsa, romul, autenticitatea vietii de acolo, caldura si naturaletea oamenilor cu care aproape ne-am imprietenit - dragul de ospatar ce statea lipit de Nathalia, care seamana cu fiica lui pe cind avea virsta asta, vinzatorul de rom in ``amabalaj`` de cocos de pe plaja de care tirziu am inteles ca striga ``coco``; hotelul deschis spre soare si ``prost`` izolat (cum o fi sa nu existe iarna?), camera cu vedere spre plaja, terasa, papagalii zgomotosi din hol, dreranjati in permanenta de turistii zgomotosi, autobuzul de Havana, pina si taxiurile ce claxoneaza la tot pasul, chipul lui El Comandante pe toate zidurile, vederile si souvenirurile (nu putea fi mai bine ales momentul pentru a ne uita la filmul ``Che``, in care Benicio del Toro does a great job playing this Cuban God; dupe ce-l vezi, iti vine sa spui invers: ca Che seamana cu Benicio), farmecul ruinelor, culoarea oceanului, a nisipului, a cladirilor, verdele nesfirsit al vegetatiei, cerul albastru, vintul din palmieri. O alta lume. Intr-o singura saptamina nu apuci sa vezi tot ce e dincolo si cit de crunta e saracia oamenilor de rind, dar deja ai timp sa incepi sa te simti prost pentru luxul tau de turist si pentru bucuria lor sincera cind primesc un sapun, o pasta de dinti sau alte chestii marunte.
Pe un zid era scris: `La fiesta es en el sol`. Si atunci am inteles ce simpla e cheia fericirii lor. Si cum nimeni nu le-o poate confisca, cu sau fara comunism.
Pauza de oftat. Nemaistiind ce sa scriu, o dau pe citate din Le devoir:
Il serait souhaitable que tous nous allions nous promener à Cuba pour juger de l'effet de 50 ans d'embargo, pour discuter avec les Cubains pour connaître leurs aspirations, pour connaître leurs misères et leurs joies, pour tout simplement les connaître et savoir si Wal-Mart leur manque vraiment.